La Poarta Judecatii de Apoi

La Poarta Judecății de Apoi Stau în picioare soldați Cu bocancii plini de noroi, Până la piele udați. Hainele-s zdrențe pe ei Lăsând răni adânci să se vadă, Brațele le-atârnă molatec În ele ținând câte-o spadă. Fiecare-și cere răsplata Vieții ce-au trăit-o alergând, A eroicelor fapte Ce-au săvârșit pe Pământ. Dar Poarta stă neclintită, Ei tot timpu-o privesc Așteptând in van răsplata Ce credeau c-o primesc. Stau așa de multă vreme, Nici ei nu știu de când, Acolo unde nu-i nimic Doar șuierat de vânt.