Găina (scheci a la nea Mărin)

Găina (Scheci a la nea Mărin) Mă, frațâlor, ascultați la mine pățanie! Mă pomenesc anu’ trecut, așa pe primăvară cu Ion a lu’ Fleașcă la poartă. Nea Mărine, zâce, vino pân’ la mine că am o treabă cu ’mneata! Ce treabă, mă? îl întrebai. Ce treabă ai tu cu mine? Vino, zâce, și-o să vezi! Bine, zâc eu, da’ nu stau mult, că vezi că nu e de stat. Nu, zâce el. Și dacă tot promisăi omului, cum terminai trebile, știi cum e dimineața, vacă, porci, una, alta, mă repezâi la el. Așa, printre stropi mă strecurai! Că eu când promit, știți cum e... Ia zâ-i, mă, care e treaba? O, nea Mărine, zâce, ce bine că veniși! Bă, îi zâsăi eu, doar am stabilit... Vorba e vorbă... Venii cu treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia’ ascultă, mă, nu mă chemași tu pentru nu știu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot, de să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? – mi ți-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-așază, zâc? Ce-are dacă s-așază singură? Tușește, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai... Abia cam la vreo săptămână, așa, o văzui pe Veta că alegea oauăle la lambă, că ne căzusă și nouă găina a porumbacă. Treburi fimeiești... Cum-necum, Ion a lu’ Fleașcă până în toamnă își pusă pirostriile, și le pusă, ce mai... Să mai zâcă cineva că n-are minte găina!? Ba uite că are, da’ nu și-o pune la contribuțâie. Face iconomie. Și-o pune la bătaie, bag’samă, atunci când trebuie. Și cred că n-ar fi rău dacă ne-ar servi de izemplu. Aia e! Să fiți iubiți și la bună vedere!