Poezii

N-au m Astazi e o zi nefasta Una din acelea in care Iti vine sa plangi fara motiv E mult intuneric in viata mea Si nu mai vad nimic in jur Nici macar pe mine… Asta se intampla fiindca Am

Un zâmbet se usucă pe masă. Timpul își dă ceasul înainte Ca să aibă iluzia Atunci când va muri Că a trăit cu 5 minute mai mult decât ceilalți. Cealaltă realitate stă și zâmbește-ntre

nu vreau sa ma simt ok cand dintii ma dor si am insomnii. nu vreau sa imi inteleg urmele de gandire din creier nici propriile tenebre... nu ma mai recunosc. am obosit sa ma vad in

Fără nici o evidență pășesc. Farul din marginea portului Face marea să pară albă. Ficuși îmi atârnă de spate. Frica amorțește în mine. Fiica și fiul se întorc acasă. Frontul e scăldat în

Nebunie de moment Te ridică sus, mai sus. Ușa templului se deschide. Încet pășesc. Ușa se închide. Fantasme gri prin fața-mi dănțuiesc Privindu-le simt cum trăiesc. Viața îmi

pe mal sta o rama uitata intr-o rana uitandu-se la luna vizand o pruna o rima uitata pe deget crapata ramane inghetata cu capul pe lopata

Am atatea intrebari! Nu… Totul nu e doar un joc Pe care sa-l castigi Atunci cand gasesti Algoritmul corect! Nu… Abia atunci cand Parul meu incaruntit Nu va mai face Nici o diferenta Intre

Ma obsedeaza mirosul de praf In timp ce pasesc Pe caldaramul ud. Vad o bodega. Intru. O masa zace langa fereastra. Dau sa ma asez Dar n-am voie. “Aici stau artistii!” Zambesc Si plec. Ce

Stii ca pot sa zambesc Si cand decid Sa ma supar. Stii sa nu fii niciodata prezent Cand te vreau langa mine. Stii cum ma binedispune ploaia Si cat de greu imi este Sa accept

hai sa ne spargem in figuri ca bilele de biliard noaptea pe o scara de lemn in timp ce fluturii jongleaza cu sarme destramandu-si trupul fin. treci pe la mine dar doar in

In ultima vreme isi cara trairile intr-o plasa Il obsedau hotii de senzatii si impresii placute Intrase in cubul lor de influenta In momentul in care isi schimbase patratul de prieteni Se dumirea