Nan Florian

Nichita Stanescu
Cantec de drum
...
rasare luna, uite,
rasare inima, uite,,
rasare moartea, uite,
rasare insusi rasaritul, uite,
rasare insusi rasaritul rasaritului.

Cine, deci ...
...
linga tine mai departe,
langa mine mai aproape,
linga tine mai de sapte,
linga mine mai de cal,
linga tine de tambal,
etc.

si altele, si altele.

Uneori am simtit poezia ca si tine, dar mi-a fost teama sa calc pe urmele lui Nichita. Oricum, cine nu ma lasa sa-l uit pe Nichita (partea a doua a poeziei este bucatica rupta Nichita) este prietenul meu. Multumesc prietene!

Poate un nou format si cu siguranta nu \"sa o invii\" ci \"sa le invii\". Banuiesc ca vorbim de petale. De ce nu \"Prin fiecare rana se scurge a mea seva...\" sugerand ca moartea unei flori cere jertfa. De ce la \"personale\"? Este o poezie destul de reusita. Ar putea arata asa.

Si-am strans petala cu petala ...
si-am incercat sa le invii din nou...
dar inca simt in palme cruzimea spinilor!...
Si totusi erau tineri...si firavi...
Prin fiecare rana se scurge a mea seva...
cu galgait de prea lacoma fiara...
Ma ofilesc? Sau floarea singereaza.
Mult prea curand sau poate prea tarziu,
ma sting...
visand la floare...

Sigur, mai trebuie lucrat. Tema este generoasa si abordarea interesanta.

Imi place aceasta poezie. Ei si! Orice individ are dreptul la o zi buna, o zi de geniu.Poate ca asta a fost ziua ta buna. Ziua in care ai scris ... Dar cine esti tu Camelia Petre? Amelii. Ce te doare? Ce spaime te bantuie? Ce bucurii te binecuvanteaza? E simplu mi-am zis (daca ar fi asa!) Click pe nume. Ma uit la fotografia ta. Ideea unei poze alb-negru, acum in evul clocotitor de biti, in epoca rezolutiilor ametitoare, cand driver-ele placilor video nu mai prididesc de efecte ... E ceva aici, mi-am zis. Nu-mi place poza. Ti se vad doar ochii. Iscodidori. Parca zambesti. Ironic. Sau poate ma insel. Cine ti-a facut poza? Un cunoscut? Un prieten? Un iubit? Ce mai pot afla despre tine? Click pe biografie. Mai nimic. Nu ma pot plange. Eu nu am nici atat. Mai departe imi zic, mai departe. Nivel acces 120, articol:1, eseu:2, personale:8, poezie:109, proza:3. Ai ceva activitate pe acest site.
Ce am aflat pana acum e zero. Nu conteaza fotografia, nu conteaza biografia imi spun. Poezia este importanata. Poezie 109. 109 bucati poezie. Oho! Cata productivitate! Sa speram ca nu sunt la kg. Ti-am citit poeziile (cu mici exceptii). Metodic. Inginereste. In ordinea afisata pe site. Slava Domnului unitatea de masura nu este kg. Nu infloresc zarzari, nu canta privighetori, dar nici nu scufunda corabii. Se remarca \"goliciune\" si \"ruga tarzie\" si \"chiar\". M-a dezamagit \"umbra mea\", dar nu pentru ca ar fi o poezie proasta (proasta este \"tacere\", eu as renunta la textul acesta) ci pentru ca mi-a inselat asteptarile. De cat timp zamislesti (scrii) poezie? De 1 an. 2. 3. Marile teme precum: umbra, oglinda, labirintul, hermafroditul, arta poetica, s.a. nu ar trebui atacate sub un (sa zicem) 10 ani experinta. Sigur o putem face, dar cate riscuri. Dupa cum s-a vazut.
Mi-au placut: \"insemnari\", \"gramaticii\", \"scaparici\" (grozava), \"transfigurare\" (foarte buna), \"pe cand\", \"as plange dar ma tem\", \"ieri ca si astazi ... ca si maine\", \"interviu cu umbra\" (merge). \"(des)cantec de adormit copii\" ar fi putut fi deosebita, dar nu este. De ce esti certata cu rima? Inteleg un Nichita Stanescu. El se simtea ingradit de rima (si de cuvinte - in mare parte). Dar tu, eu? Nu vreau sa bat moneda pe tema asta. S-a tot discutat. A fost o simpla sugestie. Nu crezi ca la nivelul nostru ar fi o dovada de respect pentru poezie si, de ce nu, de maiestrie.
===========================================================
Goliciune

Dupa cum am spus deja; imi place. Asta nu inseamna ca este perfecta. Greu lucru cu versificatia (prozodia). Am simtit-o din plin pe pielea mea. Am cateva poezii pe care tot incerc sa le fac mai bune, dar, din nefericire, intampin atata rezistenta incat ma las de fiecare data pagubas. Poeziile mele, vorbesc de cele mai slabe, castiga teren. Pe cele mai multe dintre ele le tin in sertar. Atat de incapatanate sunt incat nu merita sa vada lumina ecranului. Revenind la \"goliciune\". Incepe ca o poezie cu educatie aleasa:

Sunt clipe ce mor tacut
printre pagini de viată;
ploua aiurea mai mult,

Te astepti sa tina ritmul. Simti nevoia asta, nu? Dar, surpriza.

pe pamant formandu-se
umede flori de gheata

In continuare se pastreaza un oarecare ritm (versurile nu il respecta dar asta chiar nu conteaza) dupa care ritmul dispare in neant.
Textul este nemaipomenit. Dealtfel este singurul care salveaza poezia. Este chiar poezia.
La acest text plin de simtiri mi-as fi dorit ritm si rima.
Asta cred eu. Imi dau seama ca sunt in minoritate. Am vazut cam ce poezii sunt incarcate in baza de date.
===========================================================
Mi-ai facut bucuria unui comentariu. Folosirea obsesiva a cuvantului “garduri” nu este o intamplare, a fost indelung cautata.
===========================================================
Nu am citit chiar toate poeziile tale. Mi-au scapat cateva. Dintre poeziile declarate de mine ca citite, unele nu au fost lecturate pana la capat (putine la numar). Nu meritau.
Ramane o ultima intrebare. Stiu mai multe despre Camelia Petre? DA. Cu siguranta Da. Poate ca asta este rostul poeziei. Unul dintre ele.