Poezie
O dragoste mai altfel
6 min lectură·
Mediu
De două ore stau și plâng, plâng, te plâng ca pe un martir
Cu sticla de votcă-n mână, la cripta ta, în cimitir
Îți mai amintești tu dragă, ziua când ne-am întâlnit?
Tu erai ruptă de beată, iar eu mangă de la șpriț,
Eram la barul de pe colț, la bar erai și tu,
M-au cunoscut bețivii toți, tu nu mai cunoscut,
Erai la masă, sau sub ea , nu știu nu-mi mai amintesc,
Te-am iubit din prima clipă, doar la asta mă gândesc.
Prietenii-mi spuneau: du-te mă la ea, ce stai?
Și când era să merg, tu nu mai erai.
A doua zi de dimineață, iar m-am dus la bar,
La masă-n colț, cu ochi crăpați, acolo tu stăteai,
Stăteai și te holba-i în gol, de parc-ai căuta, ceva
Eu căutam la fel, și te-am găsit, vroiam să fi femeia mea,
Cu inima în dinți, tupeu în pantaloni,
Am vrut să te agăț, până nu adormi,
M-am ridicat, m-am dus, am șezut, vorbeam,
Dar vorbeam singur, căci tu nu mai erai,
Îmi bag piciorul, îmi iau gâtul, îmi rup degetul cu ghiul,
Când morții măsii, voi avea, ocazia să-ți spun:
Că ești frumoasă, ca pădurea, când s-aprinde-n zi de vară,
Frumoasă ca o floare, când pun pe ea o țigară,
Că părul tău, nepieptănat, mă-nebunește dragă,
Îți stă de parcă ai fi dormit cu boschetari-n stradă,
Și când vorbești, tu printre dinți, inunzi tot împrejurul,
Frumoasă ești ca viitura, care inunda cătunul,
Buze mari, cărnoase, rujate, cu sânge conturate,
Tăiate de o sticlă spartă, și de herpes iritate,
Picioarele tale parcă nu se terminau,
Și degetele tale lungi, din adidași îți ieșeau,
Erai o bombă sexuală, o minune-ntre femei,
Pe braț, cu un tatuaj: Fuck dragoste doar cu trei,
Cu șase, șapte, opt cu n
Dar nimeni nu te agăța, când te dezbrăcai în tren,
Căci toți știau, că eu vroiam, să fi femeia mea,
Nu se lăsau orbiți, de simpla frumusețe a ta,
Dar toate astea draga mea, în gând mi le spuneam,
Că ori de câte ori vroiam să-ți zic, tu, nu mai erai.
Dar îți amintești tu ziua, când ne-am privit în ochi o clipă,
Știi tu dimineața aceia, la bar, când așteptam să se deschidă,
M-au trecut fiorii, atunci când mai privit,
Parcă mi s-a spart piatra de la rinichi,
Inima-mi bătea, de parcă eram bolnav,
Dar eram bolnav, de tine, nu de ceva foarte grav,
Eu tremuram, ca un copil, tremurai și tu,
Eu că m-ai observat, tu că nu ai băut,
Eram roșu la față, roșie erai și tu,
Eu că mă priveai, tu că te-au bătut,
Cu capul în pământ să te salut vroiam,
Dar barul s-a deschis și tu nu mai erai.
Apoi, am intrat și eu, m-am pus lângă tine,
Te-am întrebat de bei ceva, iar tu ai zis că bine,
Ai dat blană la o bere, și mi-ai zis încet:
- Așa e dimineață până mă trezesc,
Apoi ai m-ai băut vreo zece, și vreo trei sticle de vin,
Ca să poți vorbi cu mine, de cap trebuia să te țin,
Și când vorbeai cu mine, ce fericit eram, plângeam,
Că miroseai a ceapă, și a brahă, și a pâine de graham,
Erai dulce ca lâmâia, erai caldă, și ardeai,
Te încălzea cu foc alcoolul, și-ntruna tu vorbeai,
Mi-ai zis că mă iubești, mi-ai spui că-I prima dată,
Când cineva îți face cinste cu atâta băutură, odată,
Mi-ai dat adresa ta, și-un nr. de mobil,
Și m-ai mușcat de față, în minte să te țin,
M-am dus apoi la baie, de sânge mă spălam,
Când m-am întors, iubirea mea, tu nu mai erai.
Dimineața următoare, știi bine că te-am sunat,
Tu mi-ai răspuns suav: - Iar m-am îmbătat,
Nu m-am mirat la tine era normal,
Dar asta nu conta, la cât mă iubeai,
Mai ții minte atunci, când în parc noi ne plimbam,
Eu mâncăm înghețată, tu beai votcă la pahar,
Acele zile-n care flori îți cumpăram,
Te bucurai, dar erai mai fericită, dacă te îmbătam,
Seara la despărțire îți căutam sărutul, vroiam să îți fac felul,
Tu prin pantaloni la mine, îmi căutai portofelul,
În fiecare zi, atunci când ne vedeam,
Mergeam mereu la bar, beam de ne boram,
Și seara aia dragă, o mai ții tu minte oare,
Când, pe piept, îți topeam ceară de la lumânare,
Când am făcut sado maso, și te băteam cu parul,
Când în loc s-o faci cu mine, o făceai doar cu paharul,
Și când vroiam să te sărut, te prefăceai că dormi,
Și îmi cereai alcool, chiar și când vorbeai în somn.
Și când vroiam să te dezbrac, să-ți fac masaj și să te mângâi,
Ai zis toate la timpul lor, și ai început să mârâi,
Am cheltuit pe tine dragă, toți banii mei de șomer,
Toată pensia alimentară, toți banii din portofel,
Vroiam să mă despart, întruna te sunam,
Dar ți-ai schimbat numărul, ș-acasă nu erai.
Poate că pe toate astea, cățea jegoasă le-ai uitat,
Dar sigur, n-ai uitat, fă clipă, în care te-am executat,
Ziua în care, atunci la bar, erai cu alt bărbat,
Știi tu ăla, fain, frumos, de i-am spart sticla de cap,
Și când te-am scos de păr afară, și te loveam de pereți,
Că ai profitat de mine și am vrut ca să regreți,
Când te-am ținut din pumni o oră, și în picioare de jucam,
Și tu plină de sânge, iertare îmi cere-ai,
Am dat în tine și cu parul, râdeam de fericire,
Râde-ai și tu dar fără dinți, și te țineai de mine
Erai călită-n gâtu mătii, te loveam, și tot nimic,
Îmi ziceai să dau mai tare, că lovesc ca un copil mic,
Îmi pare rău de faza aia, de faptul că m-ai provocat,
Dar tu nu mă faci de caca, de aceia ți-am băgat cuțitu-n cap,
Eu te-am iubit, tu m-ai vrăjit, acum ești în pământ,
Dar niciodată, o alcoolistă, nu o să-mi scot din gând,
Acum sunt fericit, că sunt deasupra ta,
Și să vezi cât te respect, mă piș pe crucea ta.
001.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nagy Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.004
- Citire
- 6 min
- Versuri
- 108
- Actualizat
Cum sa citezi
nagy Alexandru. “O dragoste mai altfel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nagy-alexandru/poezie/180336/o-dragoste-mai-altfelComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.