Poezie

Luna lacrimand...

BXL-2008

1 min lectură·11 martie 2008

Mediu

Lacul într-ale sale unde,

Străvezii de nemurire...

Doar el știe,și ascunde,

Povestiri despre iubire...

Vântul,să dezlege vrea,

Taina trestiei plăpânde...

Care-n fața lui,tot sta

Ne-având unde se-ascunde...

Și rezistă-n unduirea,

Valurilor,ce au lasat...

Doar amprentă-n nemurirea,

Clipelor de neuitat...

Când doar chipu-ți fermecat,

Plin de vrajă-n poezie...

Era singur reflectat,

În oglinda-i azurie...

Ale lacului albastru,

Sfetnic în iubirea-ți mare...

Când doar luna,tainic astru,

Pe înfinitul cer,apare...

Dar...același timp...răpune!

Clipa plină de visare...

Totu-n jur...,stă...și apune!

Într-o jalnică uitare...

Iar pe lacul străveziu,

Trestia stă suspinând...

Se oglindește-ntr-un târziu,

Chipul lunii lăcrimând...!

001.517

Musca Liviu Dumitru. “Luna lacrimand....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/musca-liviu-dumitru/poezie/1772913/luna-lacrimand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.