Poezie
De pe marea involburata...,din pustiu cel uitat...si tinutul inghetat...
BXL-febr.2006
2 min lectură·
Mediu
Pe o mare învolburată,
De-o furtună zbuciumată,
Tot plutea,cu greu,un vas,
Doar din el ce-a mai rămas...
Cu parâma ruptă-n două,
Continua...mereu,să plouă...
În aceste,vremuri crunte
Doar un biet, mai sta să lupte,
Și se tot ruga mereu:
-\"Doamne!Bunul Dumnezeu!
Iartă-mi tot,ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!
Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,
Viața mea\'ntr-o credință,
Și-am să cred în a mea ființă!\"
În același timp,departe...
Pe pământ,în altă parte,
În deșertul cel întins,
Pe nisipul foarte-ncins...
De al soarelui putere,
Un pribeag,încerca să spere...
Că va găsi,în sfârșit,
Un locșor puțin umbrit,
Unde să-și aline setea,
Și să nu-l mai prindă noaptea,
Singur în acest pustiu,
Sperând să rămână viu!
Pentru aș vedea\'ncă o dată,
Familia sa minunată,
Ce-a lăsat-o în al său sat,
Într-un loc de toți uitat...!
Tot sperând ca să răzbească,
A început ca să rostească,
Rugă,din sufletul său:
-\"Doamne!Bunul Dumnezeu!
Iartă-mi tot ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!
Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,
Viața mea într-o credință
Și am să cred în a mea ființă!\"
Dar cum lumea este mare...
În alt loc în depărtare,
În ținutul unde veșnic,
Doar zăpada-i al tău sfetnic...
În astă clipa,un om singur,
Înghețat,pătruns de frigul,
Ce stăpân era pe toate,
Chiar dacă e zi sau noapte...
Încerca să își croiască,
Prin nămeți și să găsească!
Drum,spre un loc mai ferit
Și un pic mai încălzit...
Iar,aproape înghețat...
De puteri...epuizat...
Se ruga la cer mereu:
-\"Doamne!Bunul Dumnezeu!
Iartă-mi tot ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!
Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,
Viața mea într-o credință,
Și am să cred în a mea ființă!\"
Domnul nostru!Singur poate!
Să le asculte El,pe toate!
Și-n acele vremuri grele,
Pentru sufletele,cele...
Care se rugau deodată,
De pe marea învolburată...
Din pustiul cel uitat....
Și ținutul înghețat...
Cu puterea Lui cerească!
I-a ajutat ca să-și trăiască,
Viața de acum înainte,
În rugă și jurăminte,
Cu speranța că o dată,
Ce viața le-a fost salvată,
Vor trăi cu a lor ființă,
Într-o veșnică credință,
Și doar Bunul Dumnezeu!
Îi va ajuta mereu!
Și-astă pildă să ne fie
Una care să ne ție,
Pe toți oamenii din lume,
Fără a ține cont de nume,
De culoare și de rasă
De familie,de casă...
Cu-o credință adevărată
Doar în Sfântul Nostru Tată!
001.694
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Musca Liviu Dumitru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 387
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 90
- Actualizat
Cum sa citezi
Musca Liviu Dumitru. “De pe marea involburata...,din pustiu cel uitat...si tinutul inghetat....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/musca-liviu-dumitru/poezie/1771653/de-pe-marea-involburata-din-pustiu-cel-uitat-si-tinutul-inghetatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.