Poezie
Arșița…
1 min lectură·
Mediu
Arșița…
E cald afară iar pietrele te frig,
În gârla seacă,tălpile te dor,
Pe maluri stau ascunse-n pipirig,
Cârduri de păsări ce caută izvor.
Soarele arde din ce în ce mai tare,
Cerul albastru te-nvăluie în senin,
Și doar miraje poți vedea în zare,
Sunt amăgiri pierdute în suspin.
Iar ziua se transformă în dogoare,
În jur e goana după un strop de apă,
Chiar dacă sufletul îți plânge și te doare,
De arșița naturii nu te scapă.
Speranța niciodată să n-o pierzi,
Și atunci când talpa-ți arde pe pământ,
Privește-naltul cerului și ai să vezi,
Te contopesti în vise și în cânt!
Pe azuriul nepătat apare-un nor sfios,
Și parcă aștepta alți confrați s-apară,
Ar vrea cu ajutorul unui vânt,ușor curios,
Să răcorească arșița ce ne doboară!
Liviu-25.09.2024
00879
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Musca Liviu Dumitru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Musca Liviu Dumitru. “Arșița….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/musca-liviu-dumitru/poezie/14187107/arsitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.