Poezie
Gandeste-te ca nu mai exist
2 min lectură·
Mediu
O lacrima pe obraz,
O veche amintire
Ce te va face sa crezi
Intr-o noua iubire...
O noua iubire,
Plina de speranta
Ce iti poate oferi:
Un inceput in viata.
Gandeste-te ca nu mai sunt!
Nu te-am cunoscut niciodata.
Cu toate astea iti cer:
Iarta-ma te rog, odata.
Am vrut doar:
Incredere, ajutor
Si-am primit in schimb
Numai lucruri care dor...
Neinteles de multi,
Eu am tot incercat
Unora sa le explic
Cum e viata mea cu adevarat.
Increderea, intelegerea si speranta.
Toate acestea mi-au fost luate.
Iar acum ma intreb cu teama:
Oare ce se mai poate?
Sa sper la ceva bun?
M-am plictisit tot incercand
Pana ce mi-am irosit:
Ultimul plan,
Ultimul gand.
In viata am invatat multe:
\"Cine-ti sunt prieteni,
Cine-ti sunt dusmani\"
Dar ei vor afla asta numai peste ani.
Trebuie sa intelegi
Ca sa cunosti pe cineva.
Ajutandu-l chiar cu o vorba,
Nicicand nu te va uita...
Am incercat sa ma agat de o speranta
Sa stiu pentru ce lupt in viata!
Dar speranta nu a mai aparut
Si visele pentru totdeauna s-au pierdut.
O viata fara griji, fara probleme...
Pentru care trebuie sa lupt.
Acesta e idealul meu,
Chiar daca o parte a disparut.
Ma intreb care este al tau?
Pentru ce si pentru cine,
Sa merite atatea sacrificii
Facute doar de tine?
001.251
0