Poezie
vioara
1 min lectură·
Mediu
E noapte...
În inima oceanului, aruncat dintr-un vas,
Apa neomenească, cerul cu nori posomorâți e tot ce vad!
Ploaia cu valuri nemiloase are un singur scop:
Să mă înece de viu în adâncimile oceanului larg!
Un pumn de ultime amintiri e tot ce mi-a ramas.
Dar se duc și ele în van...
Departe, departe de tot ce cunoșteam în mine,
În furtuna năprasnică, acolo o văd vag...
Muzica tristă de vioară.
A sosit momentul să strige:
Hai cu mine, Alaa!
Fără o cale de întoarcere,
Ținând-o de mână o întreb:
Oare iubirile unde se duc?
00977
0