Poezii

Sălbatic murg, În coama-ți de topaz, Ținut în frâu de-un Demiurg, Aduci necaz după necaz.. Când în galop tu treci prin ramuri, Ți-arunci potcoavele-n geamuri.

MIMotfai Ioan

0

0

Sub pământ... Cu ochii reci M-ascund pe veci Într-un mormânt... Doar ivoriu... Gândesc că am... Gândesc... Dar stam Într-un sicriu... Fără tricou... Ca un nebun Mă descompun Într-un

MIMotfai Ioan

0

0

Tremuriș de foc și ape, Ticăit plăpând din pleoape, Lacrimi îmbătate-n sânge, Lângă plopi, un cuplu plânge... Negru din peniță scrie, Alba coală, ruginie O pătează în cuvinte... Cruci lăsate

MIMotfai Ioan

0

0

Crochiu de cărbune pierdut în chip de fată, Artistica jale, cărare-apoi uitată, Sonată-a tăcerii... Cad corbi ce zac grăirii, Prin freamătul ferestrei dau frâu liber uimirii... Cad spini

MIMotfai Ioan

0

0

Zbârâit de bumbi de os, Ochelari Chanel pe nas, Tăciuni negri-n verde vas, Șase ațe-n haină cos, Plec, privind domol în jos... Ploaia râpâie prin vie, Găuri negre,

MIMotfai Ioan

0

0

Un cer aveam... Și doar un Soare... Iar tu sub el, Pe o cărare... Pierdut mă simt... De mână, strâns... Cu plumb în ochi, Din nou am plâns... Și-i firul blond... Dar mâna rece... Timp a

MIMotfai Ioan

0

0

Aripi de plumb, aripi de fum Străbat nori de cenușă... Se-aude îmblânzită-n sunet O clanță de la ușă... Și siluetă-apare-n geam, Purtând la gat șiraguri... Iar umbra ei, desprinsă-n

MIMotfai Ioan

0

0

Cripta-i goala... Ca un sunet de fanfara Zbuciuma in larg o gara... Si e seara... Drum pustiu... Sede flama pe-un sicriu Totul pare purpuriu... Si-un Luceafar argintiu... Pe sub

MIMotfai Ioan

0

0