Poezie
Blestemul lui Cioran
(vazut cu ochii lui Ochila)
1 min lectură·
Mediu
Sangele incepu iar sa-i curga din rana,
Strabateam omul memorandu-i originile
Sedeam de-a pururi sub un pom al raiului
La o icoana veche, pe o scoarta,
o candela rosie mocnea tarziu in noapte
Disparitia vaduvei patrunsese in creierul meu
La capatul timpului, vaduva se odihnea in memoria mea,
Calma, zambitoare, preschimbata in simbol
Ce poti sa-mi faci Atotputernicule?
O sa asez pe tine un cub greu, tainic
...al uitarii!
Simteam din nou ce lucru greu si necumpatat e fericirea,
M-am ridicat, putred, cuprins de uitare...
Ma zbateam intr-o angoasa axiomatica
Cu privirea tintita la imaginea streangului spiritual,
Un fior nebanuit prevestea finalul...
Duhul pierzaniei se strecurase cu o impetuozitate diabolica
soptindu-mi: viata-i eterica si funebra ca sinuciderea
unui fluture
Universul constituia,ca pentru primii oameni,
o viziune coplesitoare si compacta
Tot ce mai ramasese erau voluptatile,
care devenisera mirosuri ostile
Odata cu descompunerea cadavrului
Closetul vietii fusese parasit
...in schimbul fericirii de a nu fi.
012.356
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Motancea Rares
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Motancea Rares. “Blestemul lui Cioran.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/motancea-rares/poezie/101615/blestemul-lui-cioranComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
La o icoana veche, pe o scoarta,
o candela rosie mocnea tarziu in noapte\"
Se vede coltul de ochi al dragului de Ochila.
interesanta mocnire a blestemului aruncat de Cioran si de prevestire a finalului..a carui final?...
Posaganii astia...ne-om vedea la vara:)
lore