Poezie
Fiind băut, paduri cutreieram
Eminescu povesteste despre perioada cand era \" băiet \". La maturitate nu sunt momente frumoase?
2 min lectură·
Mediu
Fiind băut, păduri cutreieram
Și vomitam adesea în izvor
Pe-un vârf de brad eu mă urcam
Cădeam pe jos, puteam să mor
Dar în pădure era frig
Noaptea, când luna lin răsare
Și eu mirat vroiam să srtig
„sunt 4 luni pe cer sau mi se pare” (hâc).
Și mă făceam palid ca „racul”
Nu mai aveam deloc puteri
Pe loc mi se golea stomacul
Văzusem ce-am mâncat alaltăieri.
Și nu pot adormi deloc
Căci țânțarii tot mă pișcă
Vedeam mirat cum stând pe loc
În jurul meu totul se mișcă
Sticluța mea era la piept
În ea aveam palinca, țuica, vinul
Acum spre crâșmă mă îndrept
Să-mi pot face iarăși plinul
Mă țin de gard, mă văd șoferii
Acum sunt cu sticluța plină
Dar brusc încep ca să mă sperii
Când văd că gardul se termină
Mă mișc acum în 4 labe
Ca mai toți cunoscuții mei
Mă văd surprinse niște babe
Care-mi spun că sunt OK
Acum stau și plâng în taină
Căci pe suflet am un of
Scot sticluța mea din haină
Scriu rime de filozof
Adă Doamne și mă du
Unde-i vin și apă nu
Du-mă Doamne de îndată
Drept la zâna faultată
Du-mă Doamne de există
La zeița carmolistă
Du-mă Doamne și-mi arată
România mea visată
Unde Dunărea se varsă
Doar cu vin și țuica arsă
Și Bicazul, mare lac
Plin de whisky și coniac
Oltul capătă putere
Când din el curge doar bere
Someșul curge domol
Cu 40% alcool.
Dar revin la realitate
Am uitat și de necaz
După ore-ntregi visate
Îmi dau seama că sunt treaz
N-am ambiții, n-am nici țeluri
Viața mea e ca un joc
Ziua treaz în 2 feluri
Noaptea nu sunt treaz deloc
00835
0