Poezie
Nimicul din noi
1 min lectură·
Mediu
Și răbufnește în surdină dezamăgirea,
pe chip același zâmbet se leapădă de sine,
se-ncruntă nedescifrată trădarea prin priviri,
o mână caldă îmi zugravește obrazul cu-amăgire.
Pe undeva, poate pe ici, probabil pe-acolo,
cineva închide ochii într-un clipit mai lung
și privindu-mă ar da orice ca
obrazul să-mi ardă, mâna sa te frigă.
Ce curios, nici măcar nu știu cine ești,
însă te recunosc după prostul obicei de-ți ține dușmanii prea aproape,
mâinile prea încolăcite la sân,
ochii privind la alții de lângă mine.
Tăcută, secunda trece prin noi și se sufocă în alte nimicuri.
001.633
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- moraru robert
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
moraru robert. “Nimicul din noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/moraru-robert/poezie/1829223/nimicul-din-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.