Poezie

Ratacire Ratacita

2 min lectură·6 februarie 2011

Mediu

Visuri puternice colorate doar in noapte

Pastrate de intunericul corpului,dincolo de viata si de moarte,

Obiceiuri proaste renascute in cuvinte apasate

Luminate aspru in propria imaginatie…

Un om brazdat de urme ratacit pe undeva departe,

Degradat in trepte,in atingeri dorite si visate

Povestitorul de prapastii si mistere ametite,

Creatorul unei vieti intr-o cetate cu ziduri pustiite…

Sa-mi fie iertat pacatul de a te iubii pe tine,

Si tot atat de bine,respir un aer ce nu imi apartine!

Nu-nteleg, visul incepe sau se termina in fiecare zi?

Oricum,ce simt eu pentru tine e mai bine sa nu stii…

Nici macar nu stiu daca de maine mai pot respira!

De la o scurta daruire ratacita ai ajuns in viata mea..

Tu,cel ce cauti taina vietii intr-o fila

Tu, cel ce esti prima promisiune si ultima minciuna…

Am stat o noapte cu un munte de gheata in brate,

In camera cu vedere la intamplare,

Ocolind pamantul cu un strigat in doar cateva ore,

Pasesc cu greutate spre tine si ma doare!...

Cersesc la poarta gandului si-a vietii,

Caci am uitat nelinistea si vina,

Ce te consuma si te bantuie la miezul noptii,

Ca un transplant de suflet atragand lumina!

Ai grija luptatorule nu-ti pierde ochiul,

Nu-mi clatina rasufletul privirii

E o fabuloasa incursiune spre misterul despartirii,

Copilul lacrimilor tale devine creatorul lumii!...

Si ratacesti in goana pe undeva departe,

Calatorie simpla spre niciunde..

Esti ca un acrobat de noapte,

Acolo unde nimeni nu patrunde!...

00714

monytek. “Ratacire Ratacita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monytek/poezie/13970656/ratacire-ratacita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.