Poezie
Ecou reversibil
Greul inimii usoare
1 min lectură·
Mediu
Te-am asteptat in ploaie azi iubite
te-am asteptat si-un vant ma tot gonea.
Dar tot ce era zid si piatra rece,
in mintea mea,in floare se topea.
Alunecarea sparta de cadere,
urca pe cer si-n tunet se-ntorcea
Dar eu,tot asteptam sperand ca trece
si vad lumina din privirea ta.
....................................
Dar cand sa plec,am mai primit...
Un bici.
Cu rezonanta dura in toata fiinta mea.
Era ecoul disperarii tale,
ce-n sunet sacru,cerul cuprindea.
Si-n aer,se lovea de piatra rece
izbind cuvantul tau:\'ramai,nu,nu pleca!\'
002.678
0