Stone!...Nu vrei sa te rostogolesti?

Iti amintesti cand,emotional vorbind,ne-am luptat amandoi atunci,intr-o seara? Cu mana sucita la spate,m-ai obligat sa spun ca vad in ochii tai. Si nu ca n-as fi vazut nimic.Nuuuu! Erau acolo toti printii pe care i-am intalnit in povesti.Cand eram mica.Si pe care-i desenam pe pamant.Dupa ploaie.In mana c\'un colt de tabla ruginit. Nu ca n-as fi vazut luand foc acolo toate dorintele noastre.Nuuu! Si nu ca n-as fi vazut cum,cu cea mai demna umilinta,ti-ai jertfit intr-un mod atat de rafinat,la picioarele mele orgoliul. Dar parca lipsea ceva. Puteam eu oare raspunde la ceea ce tu nu puteai rosti in cuvinte?Si\'apoi,vezi tu...noi,simple Cataline,cand revenim acasa,avem nevoie,pe langa toate florile din lume,de un simplu si curat \'te iubesc\'. .......................................................... Tot ceea ce era original pana acum,se cumpara de-a gata si devine fitza. Se poarta banalul.Dar,un altfel de banal.