Jurnale

Rătăceam printre frunzele zdrențuite și murdare de greață... Ploaia îmi mângâia pașii domoli și îmi șoptea lin o poveste... Povestea tristă a necunoscutului, veșnic nevăzut, neștiut, singur...

Mă uitam prin creierul tău sleit de gânduri amare și străpuns de minciuni... Încercam să te simt prin avalanșa de strigăte speriate și puerile. Mă înalțam până la disperare să te înțeleg, să-ți simt