IMPOSIBILA ÎNTOARCERE

Vreau să vorbesc cu tine, mamă, Dar ești departe-n codrii de aramă. Mi-e trupul greu, devreme ostenit. Mi-e inima-nghețată și drumul troienit! Vreau să mănânc o ciorbă de legume Și să miros scovergi din cele bune, Să simt cum lemnul se preface-n jar, Să-l văd pe tata- mândru și amar! Vreau să mai plâng lângă morminte, Cu lacrimi dulci, lângă icoane sfinte. Să imi învăț copilul să adune Muguri de brad și clipele nebune... Vreau să mâ-ntorc în țara mea uitată, De zâne și de oameni fermecată! Să mâ întorc în sufletul străbun, Să pot să strig pe străzi, aiurea: SUNT ROMÂN!