Texte în proză

Dimineața începuse minunat: alături de Maria. Soarele își trimitea razele prin fereastră, apoi prin perdea, să creeze forme jucăușe pe trupurile lor goale, cuprinse doar de cearșaful din mătase

Scria cuprinsă de o liniște profundă. Cu o sete nebună; cu fiecare rând, cu fiecare pagină era mai fericită. Pierduse complet noțiunea timpului. Când se opri din scris – să bea o gură de apă –

O neliniște apăsătoare îi cuprinse corpul. Dădu, ca întotdeauna, vina pe oboseala acumulată în spital. Dar astăzi nu avea programată nici o operație, așa că scuza pe care o găsise era oarecum

Nu contabilizarea mai sus amintită este scopul acestui demers. Mai degrabă, îmi propun să vă demonstrez cât de departe poate fi dusă pasiunea unei persoane, spre exemplu, pentru carte. Da, pentru

Motto: O iubire adevărată nu moare niciodată. -Și totuși, ce te face să crezi că ai dreptul să judeci deciziile mele? Sau viața mea? -Dar... -Faptul că, din întâmplare, te numești mama mea, nu

Domnului M., cu multumiri Domnului D.T., cu admiratie Fantoma alba Pe masuta camerei de hotel era