Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Desăvârșire
De la bine la rău,
De la tot la nimic,
Mă prefac și înghit
Tot ce-mi dă Dumnezeu!
Sătul de nonsens
Si ahtiat de mânie,
Mă ridic și sunt imens,
Când mă scutur de iubire!
Am ajuns să uit simțirea
Ce mi-a adus prezentul
Si să dorm imitând trezirea,
Fraternizând cu iminentul!
Si-am să plec din nou
Si-am să uit astă lume,
Să-mi aud propriul ecou
Si să n-am cui a-i spune!
Si iar dorm imitând trezirea,
Visul imi inăbușă simtirea
Si cugetele slabe si șterse
Mă aruncă răului să mă verse!
Uitati-vă la mine
Cum curg neîncetat!
Mângâiați-mă bine
Căci voi muri înecat!
Și mă duc spre pieire
Cum s-a dus soarele mut
În noaptea de iubire,
Fermecat de chipu-i slut
…și de propria-i desăvârșire!
001365
0