Poezie
Mă doare
Picatura de roaua ...
2 min lectură·
Mediu
- lui G . E -
Mă doare să privesc la îngeri trecător,
Că ninsoarea ne – a - ngropat în nepăsare…
Mă doare sărutul ce - l așteptam tăcut,
Mă doare amintirea noastră – o candoare…
Cum să pot să te uit fară lacrimi,
Cînd perna mea e udă și - i cenusă?
Cum să nu doară amintirea
Cînd am ajuns la - a desparțirii ușă?
Atît mă doare visul nostru!
Cum să te strig , altarul meu de vise?
Mă doare viața noastră trecătoare
Te mai iubesc , chiar dacă - n șoapte stinse…
Mă doare că ești azi al altei stele
C - al tău parfum inundă viața ei!
Cum să nu doară desparțirea asta,
Cînd te iubesc cu mult mai mult ca ieri?!
Cum să nu plîng tăcut la a ta poartă
Cînd sunt o roabă a iubirii iar…?!
Mă doare să te știu din nou departe
Să te las singur iară la hotar…
Cum să te știu în ale altei brațe
Strîngînd la piept comoara doar a mea?
Cum să nu doară fiecare șoaptă
De care - i fericită numai ea?
Mă doare buzele - ți că ea alintă,
Că ochii tăi privesc lumina ei!
Cum să te uit ,îingerul meu de patimi,
Cum să uit eu c - am fost demult și zei?
Cum să nu plîng , iubire blestemată,
Cînd am pierdut îngerul meu rebel?
Cum să nu doară viața mea și moartea,
Cînd l - am pierdut – din ce blestem? – pe EL?
- 20 IAN 2003-
00948
0