Poezie
Lumanarea Timpului meu
Realitate
1 min lectură·
Mediu
Privesc dezgolită de regrete altarul unei iubiri ucise
De indiferențe care –și scutură petalele .
Văd cum ard pe el lumînări care demult și-au stins neputințele
Și care luminează acum cărările trupurilor noastre …
Pe masa ruginită de minciuni
Stau buchete de amintiri … toate flori ale deznadejdilor
Mă așteaptă să le culeg … să le pun pe mormîntul iubirii mele .
Dar el e gol … - ca și mine - … gol de neînțelesuri , gol de sensuri fără necuprinsuri
Același mormînt în care mi-am îngropat eternitatea ultimelor clipe
Pe care le-am trăit în brațele visului meu rătăcit …
Abia întrezăresc … flămîndă și bolnavă de iubire
Lumînarea timpului pe care l-ai ucis – și pe el ! –
Fără să știi că ceara arde … mîinile celui care o ține …
Fără să știi că atunci cînd arde …
Iubirea se transformă în scrum …
Păcat …
( 28 febr 2008 )
00966
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Berceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Berceanu. “Lumanarea Timpului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-berceanu/poezie/1771243/lumanarea-timpului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.