Poezie
judecata
judecata
2 min lectură·
Mediu
Judecata …
- lui G . E -
Am invatat sa renunt la vise pt realitate ….
Am invatat sa vorbesc in loc de a tacea si a privi …
Am invatat sa dezgolesc … in loc de a imbraca trecutul …
Am invatat …. Sa te cunosc …
Am inteles ca nu esti decat … iluzia pe care
Am trait-o atatia ani …
Am inteles ca nu am insemnat …
Decat o clipa de betie hoinara …
Nu stiu daca vreodata ma voi ierta …
Nu stiu daca vreodata te voi uita …
Stiu doar ca nu am dreptul sa judec …
Nici secundele , nici clipele , nici dorintele …
Stiu ca nu am voie sa trec peste suflet …
Stiu ca nu am dreptul sa spun : “ NU “
Stiu ca nu am de ce sa vorbesc , cand cuvintele zboara …
Stiu ca singurul drept pe care il am …
Este acela de a iubi sau de a ierta …
De a mangaia sau de a saruta ….
Vesnicia , secunda , trecutul , prezentul …
Stiu ca sunt Eu … acelasi suflet
Pe care l-ai injunghiat ….
Stiu ca sunt eu acelasi glas
Pe care l-ai auzit strigand “ sunt fericita ! “
Stiu ca nimic nu este vesnic , ca toate durerile se sting ,
Ca toate ranile se vindeca …
Stiu ca toti anii trec …
Stiu ca vin altii in locul lor …
Si mai stiu ….
Ca fiecare iubire ramane …
Sa lumineze fericirea si speranta …
Te-am iubit … te-am dorit …
Te-am avut …
m-ai pierdut … !
sfarsit … !
( 11 febr 2008 )
00922
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Berceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 278
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Berceanu. “judecata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-berceanu/poezie/1770962/judecataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.