Răsărit amânat

ne pregăteam să răsărim impreună când ne-a apucat un fel de apus tăcerile ne-au ros cuvintele pe dinăuntru golindu-le de sens... iar noi n-am observat la timp credeam ca vorbele sunt un fel de accesoriu -inutil pană intr-o dimineată când privirile au amuțit si nemaiștiind cum să ne ințelegem ne-am intors spre cuvinte abia atunci am observat că nu mai respirau ..muriseră de singurătatea noastra...