Natura si dragostea

A căzut cândva Din cer o stea, Și tu împreună cu ea. Din sclipire-ai orbitoare Sa născut o floare, De-o frumusețe uimitoare. Te-am vazut... Și nu am știut, Dacă ești tu oare Acea floare orbitoare. Perfecțiune întruchipată Unde și-a ascuns odată, Soarele razele Iar luna visele. Seara, în parul tău se scalda Apusul sângeriu de parcă.... Nu o să moara vreodată.. Și nu va mai vedea vreodată A nopții culoare mată. Dar apusul încet se duce Rasare la a dealurilor rascruce Luna ușoară și albă Precum Tu esti dulce si suavă. Ochii tăi, luna-mi arată, Și ii văd acum de parcă, Încearca să-mi alunge dorul Care mi-a ocupat în suflet pridvorul. În noapte, negrul pustiu, Nu mă lasă să stiu... Unde sunt oare? De ce nu-mi simt ale mele picioare.... Stomacu-mi plutește Parcă-n mine ceva iubește, Inima nu fi nestâmparată Că dragoste-ai capcana curată. În minte mă feresc Dar sufletu-mi-l prăpădesc De doruri si dorințe deșarte Ale dragostei toate. Și n-am ce face, Că inimi nu-i place Și de minte n-ascultă În iubire s-aruncă. Tigroaică frumoasă, iubirea, Se joacă cu stapânirea, Și face tot ce vrea Cu inimioara mea. În somn mă framântă Doru nu-mi alintă, O, noapte sfâșietoare, De ce nu te sfârșești oare? Și întrun final, s-arată soarelel la geam Cu ale lui raze de speranță, a surâsului ei blandeață..... O, noapte furtunoasă, Sa făcut o zi frumoasă, Acum căți văd trupul tău frumos Cu acel păr mlădios Surâsul tău, O rază de speranță, Chipul tău, Încă un vis în viață. Ochișorii tăi, Un soare în sufletul meu, Bujorii tăi, Focul din trupul meu. Dar gurițe-i tale, Încă n-am deslușit ale ei taine, Mi se arată atât de suavă Cu vorba-i atât de firavă. Sufletul și inima in ea Sun pure ca și trandafirul dimineții, Iar trupul și mintea Delicate si frumoase ca și floarea vieții.