Texte în proză

Îi cădea scrum de pe gene la fiecare clipire...lacrimi demult neplânse ce acum se destrămau, iar eu aveam zdrențe ale iubirii noastre prinse la ambele glezne. Și, totuși, cu ultima lui privire

MMMoarcăș Monica

0

0

Seară...luminile orașului la fel de vii...și reci. Parcă singurătatea nu te apasă niciodată atât de tare ca după ce cortina agitației de peste zi se lasă; parcă atunci ți se relaxează și neuronii și

MMMoarcăș Monica

0

0

Lui Alex îi plac portocalele. E în ele tot soarele pe care l-a cunoscut doar din spatele unor ferestre cu perdele groase. E în ele toată căldura zâmbetelor pe care el le dăruia lumii ce prefera să

MMMoarcăș Monica

0

0