Poezie
mormantul promis
1 min lectură·
Mediu
Am intrat in cripta,
ma asez pe marmura rece si alba.
sunt vie sau moarta?
intind bratele spre cer,
dar nu-l mai vad
in locul sau e un tavan
plin de mucegai
sau asa arata sufletul meu...
ce loc intunecos si rece
plin de teama,
ura,
tristete!
unde e iubirea mea?
cine mi-a ucis-o?
stau aici si-astept mereu,
dar ma-ntreb daca n-astept in van...
trec fiori reci pe spatele meu gol,
simt cum peretii ma-nconjoara,
spatiul devine tot mai stramt.
incerc sa respir
dar aerul imi pare otrava.
innebunesc,
incep sa tip,
iti strig numele!
mi-ai promis ca ma vei salva
orice s-ar intampla.
dar nu vii, iubirea mea...
peretii ma-mpresoara,
ma resemnez ca voi muri
si sper sa ma urmezi curand.
002.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mitran valeria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
mitran valeria. “mormantul promis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mitran-valeria/poezie/13913392/mormantul-promisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.