Poezii

Aveam vreo patru ani stăteam toată ziua pe afară și îmi conturam lumea eram cel mai bun la toate în lumea de super-eroi Pe la vreo zece ani stăteam numai pe terenul de fotbal cu pantalonii rupți

Cârpă de femeie, cu ochi de pisică Ar trebui să îmi șterg pantofii cumpărați la toamnă, cu tine Îți las la intrare în apartament, un scaun Te poți așeza când ești istovită Pe frigider vor fi

Mi-am petrecut seara închis într-o colivie, aud păsărelele-n aburi de dimineață Freamătul trenului îmi prelungește infernul, îl văd uitându-mă pe geam, Atât de macabru, cum circulă pe șinele lui,