Amar de copil

Amar de copil Să vrei să ierți și să nu poți; Să vrei să uiți și ochii roată să-ți porți Peste deșertăciuni și închise porți; Să vrei să vindeci și să-mbolnăvești Mai tare. Copil mai mare, Al tau suflet cât te doare? E greu copil să fii E greu să nu ai tihnă, Să fii un veșnic visător Al cărui țel e să învingă - O lume rece și nedreaptă În care surâsul a pierit. Durere, lacrimi și tristeți Un suflet de copil îndură Când ai lui părinți se-njură Și-n asfințit înalță o dulce rugă: Un înger sfânt să li se pogoare-n gură. Și vrei s-adormi, dar nu mai poți; Și vrei sa plângi, dar ochii-s arși Și vrei sa bei – tot sete-ți e… de-o aventură. Aventura pe care visele o coc În care lacrimi nu-și au loc, Și inima de fericire îți face poc… poc… E greu copil – deși mai mare – fiind S-asculți cum singurii tăi parinți De “bine” își urează, Și-apoi, răcnind din suflet și priviri Să-i faci să își revină în simțiri. Și s-o mai auzi pe a ta mamă Cum de al tău tată urlă c-o omoară Că după ani de zile a dat Și mâna asupra ei a ridicat. Să pregătești chiar și-un Distonocalm Dar pentru cine habar n-ai, Căci de cand printre lacrimi Instrucțiunile-ai citit S-au mai potolit. Și să mai vezi, cum prin \"minune\" Se calmează și isteria oarbă Din ei s-a golit Când frațiorul de durere varsă. Apoi să îți aduci aminte De certuri pe care le credeai apuse Și sa stai cu sufletu\'n trecut: Au sa revină?!