Poezie
Privire
1 min lectură·
Mediu
Vazuta de sus, cazuta-n abis
Inot intr-o mare, de lacrimi pierduta
Dorind sa razbesc intr-o viata nebuna
Urata, sinistra ca o nesabuita furtuna.
Fiindca vazuta de jos sunt o stana de gheata
Inecata in abisul melancoliei eterne
In care m-afund din ce in ce mai tare
Si-un ghimpe imens ma-nteapa, ma doare
Caci vazuta din interior sunt confuza
Incerc sa mentin in mine acea muza
Plutind ca o barca in zari se afunda
Si speranta mea o tot alunga...
Speranta eterna pentru o viata buna
Pentru o raza de soare aurie, chiar vie
Ce sa topeasca acea atmosfera sumbra
Creata intre mine si acea lume
002575
0