Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Ai vazut plaia alunecand pe trupurile
amantilor?
Ai vazut-o amestecandu-se cu firele
nisipului din desert pe care aluneca,
purtate de vant,corabii iesite din minti
frematande?
Poetii-o asculta asteptand muzele s-apara
ude,cu camasi de iedera,rupte,lasand
sa se vada sani tulburatori...
Imaginea lumii e cuprinsa intr-o singura
picatura si fiecare picatura are forma
lasciva de femeie:
se prelinge incet pe gat,pe coapse,
pe glezne;
patrunde adanc si definitiv in inima.
Misterul ei e misterul femeii inspaimantate
alergand prin timpi,cautandu-si amantul
ranit.
Ploaia e sangele iubirii,atat de fierbinte
si atat de perfecta.
012.022
0