Poezie

Ușa cea strâmtă

Lilianei Ursu

1 min lectură·29 noiembrie 2005

Mediu

Să străbați America în cîrca unei iluzii

cățărată între două cocoașe - trecutul și prezentul

fiul mă privește peste umăr și-mi surâde \"Ce faci

mamă?\"

Încerc să mă nasc

și să te mai nasc o dată.

Și eu aștept să mă mai nasc o dată.

În casa Mirelei arde un foc nevăzut

sacru.

Maximilian cere hîrtie,

Dan încearcă să descifreze

cea mai frumoasă și mai stranie hartă:

talpa Mirelei.

Afară e New Yorkul.

Înăuntru sîntem noi, vechii prieteni

și Rahova și Cotroceniul

și computerul

care ne șoptește tandru:

tastele pe care apasă Mihnea și Maximilian

vrînd să exprime ceva pe românește.

Prea multe lucruri s-au întîmplat astăzi în viața mea

tumultuoasă;

mă simt ca și mașina asta care probabil știe totul,

dar are ceva de învățat de la un copil care trece

printr-o perioadă

grea și în același timp incomparabilă,

perioadă în care primește primul sărut adevărat.

Cineva L-a întrebat: Doamne, oare puțini sînt

cei ce sînt pe calea mântuirii?

El i-a răspuns:

\"Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă.

Căci vă spun că mulți vor căuta să intre

și nu vor putea\"...

007.966

Mirela Roznoveanu. “Ușa cea strâmtă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-roznoveanu/poezie/153039/usa-cea-stramta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.