Poezie
Parfum de acasă
Lui A., cu toată dragostea
2 min lectură·
Mediu
vânt și praf
transformate-n esență
ploi și lacrimi ce hidratează pietre
amăgiri și amintiri
câni și pisici
și soapte curioase prinse-ntr-un elastic de păr
copaci împodobiți cu cerceii mei și stâlpi de telegraf ce mă susțin moral
autobuze ce pleacă cu gândurile mele sechestrate fără să le mai prind și eu
și pești cu solzi alcătuiți din sentimente de alge
toate s-au adunat
într-o sticluță de parfum
cât un orășel
și e parfumul tău
și e parfum de acasă
tot timpul te simt
dar curajul mi se sparge în mii de emoții
ca o sticlă de parfum scăpată pe gresie
și aerul mă îneacă mai rău decât un lac
și viața țâșnește mai rău decât o rană
iar buzele mele lipite cu bandă izolantă tac
miroase a lemn prelucrat într-o mobilă nouă
la mine acasă
la tine acasă
miroase a iubire închisă-ntr-o sticlă de parfum
miroase a ochi verzi și-a garoafe
iarna a trecut
vara mă taie
timpul se lasă acoperindu-mi trăirea cu același vânt
s-au adunat peste mine zile și aburi
doar dorul mă bâzâie ca un bondar nebun
în timp ce eu adun
adun
adun
adun
neîmpliniri
și le pun
într-o sticluță de parfum
mare cât un orășel
miroase a tine deși nu te văd
miroase a mine deși nu mă mai vreau
miroase a ochi verzi-cenușii-albaștri
miroase a frumos
a privire încuiată în mine
a sărut strecurat pe rujul meu
miroase a Snagov
și e parfumul tău
și e parfumul meu
și e parfum de acasă
iunie 2005
002.101
0