Poezii

Sunt un simplu om, Un sclav al vieții Ce ca un fruct din pom Înflorește și-apoi ofilește. Un suflet ce plânge Când se rupe-un ram, Un hoinar ce fuge De viața ce o am. Aș vrea să fiu…

Vântu-mi șoptește-n glumă Și-a lui mângâiere-i fină, Ușor păru-mi flutură Și teama mi-o alungă. Aud un dulce cânt’, Dar i-o povară-n gând Și-o lacrimă-n vânt Pe obrazul blând. Ușor eu

Un fluture venit din trecut Un suflet încântă o zi întreagă, Un zâmbet lăsat de un sărut Un păgân l-ajută să-nțeleagă. Un gând răzleț la tine-mi zboară, O amintire m-a ajuns din urmă, Un

Vântul bate, Focul arde, Lacrimi multe Stropi de rouă, Râuri pustiite Acum străbat. Ninge, plouă, Soare-i iară, Înger, demon Iubești, dar pleci Și universu-i scurt În infinita-ți