Poezie

Suflet rătăcit

1 min lectură·21 decembrie 2010

Mediu

Eram doar un suflet rătăcit

Ce-n întuneric se pierdea

Și-și dorea să fie iubit,

Dar nimeni nu-l putea salva.

Deodată, văd ca prin vis

Cum din haos se ridică

Un chip ce-noată prin abis,

Lumină să-mi aducă.

Lumea mea s-a cutremurat

Lăsând soarele să răsară,

Iar noaptea pe loc s-a transformat

Într-o zi de primăvară.

Silueta înaltă și zâmbetul cald

Stând deoparte i le priveam,

Iar în ochii negri de smarald

Simțeam încet cum mă pierdeam.

Era un spirit neprețuit

Precum o bijuterie străveche

Și-atât de tare l-aș fi iubit,

Dar sufletul lui avea pereche.

Acum însă e prea târziu,

Inima mea deja îl iubește

Iar eu voi continua să fiu

Un suflet care rătăcește.

Mă retrag fără nicio mângâiere

Dar nu voi uita de tine,

Aștern în jur numai tăcere

Și te voi iubi doar pentru mine.

001.252

Mirela Dinu. “Suflet rătăcit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-dinu/poezie/13965221/suflet-ratacit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.