Poezii

Am incercat sa te retin, iluzie, Am incercat sa fiu un paravan, Apoi timid, pentru a nu crea confuzie, M-am sters ca fila ultima a unui an. Am incercat sa intru intr-o lume, Am incercat sa ma

Teroarea cuprinde fiece por, Se infrupta dusmanii si doar fraierii mor, Se ingnora adevaruri evidente, de frica Si viata e-acum o multime finita. Nimic nu mai misca si se simte

La templul nemuririi sunt multi cei care vin. Putini sunt ins-alesii, caci a iubi e-un chin, Un freamat ce palpita, un tresarit rebel, O inima infipta-n al sufletului cer. Si totusi printre

Seneca a murit! Traiasca Agripina! S-a sinucis in zori...otrava, bat-o vina! A plecat din viata cu orgoliu, subtil, Nu l-a lasat pe Nero s-ajunga la fitil. Femeile sunt rele, traiasca deci

Nu simt nevoia sa justific vreo secunda! Poate nu vreau ca toti sa-mi afle rostul. De ce m-as apuca asa, ca prostul, Sa le ofer momente de izbanda? Nu vreau sa imi justific vreo actiune, Chiar

Esti toata zambet, palida minune Si te descopar mut si zapacit, Sunt pentru tine cavalerul fara nume Ce-n viata cu incredere-a pasit. Esti toata energie, esti miracol! Si forta mea as vrea

In viata, totul are o explicatie. Ciulinii reflectarii scot la iveala detaliile Se trece treptat din situatie, in situatie Si clipele pornesc represaliile. Existenta insasi are un sens. Sunt

M-am saturat de murdaria infernala, Ma doare praful adunat pe drum, Ma sperie meditatia de vara Si teiul ce-si arunca florile-n parfum. Ma regasesc si palida ma scutur, Ma urmareste insa un