Poezie
Ucenicia delirului
1 min lectură·
Mediu
Taceti voi ganduri infame
Mintile sa-mi desert in pubele.
Aaa... vid
Nicicand n-am stiut
Că verdele
Că soarele
Că tu
Că eu
....................+
N-am fost niciodată.
Vid simfonic:
Papapapa papapapa
Papapapă papapapă papapapa
Titititi titititi titititipapipapi
Culorile amurgului rujat
Hei tu hei! Da-ne drumul!
N-aude surdul asta!
Spargem usa!
Bfuuuuă
Ti-am spus eu! maine la
dentist! da nu uita! tre sa te tunzi
Cati bani cos... Cand vorbesc cu
triunghiul imi zice ceva
de o suma ... ce?
Mai tii minte ce frumos era?
Si marea si ochii tai...
Vine o vreme cand
vanturile parasesc trupul.
Si atunci el cade inspre nicicand
Si secundelor de nicaieri le vine sa planga:
Fotoni zburataciti ai lanternelor sufletelor noastre.
014.032
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Mircea Alexandru Popescu Moscu. “Ucenicia delirului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-alexandru-popescu-moscu/poezie/52300/ucenicia-deliruluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCSCsilvia caloianu✓Interesant poem, original, mi-a incitat placut curiozitatea! Nu-mi pare chiar inspirata doar expresia \"vanturile parasesc trupul\". Consider ca mai bine spuneai \"furtunile\", nelinistile etc., in loc de \"vanturile\"
0