Suflet pierdut
Te văd cum încerci să te recompui din bucățile în care te-ai spart într-o zi din trecut, un trecut implasabil pe linie, pe linia desenată strâmb, de-un olog. O fărâmă e adânc prinsă-n
Fericire ȋn pumn
Mi-a explodat o galaxie ȋn piept sau poate doar un soare, Minunatǎ senzație de cald – extaz visceral. Am descompuns lumina-n corpusculi Adevǎru-i atȃt de departe de noi Oare Dumnezeu se
Adam și Eva
Ne plimbǎm Goi și Plictisiți prin grǎdinǎ Fericiți Ignoranți, Nu-nțelege niciunul nimic, nu se bucurǎ niciunul. Bucuria nu existǎ ȋncǎ. Mǎ uit prin tine: n-ai piele. Nici pielea nu existǎ
Revelație
Ai pătruns în mine întreg deghizat în falusul unui zeu. Ca o creangă te-ai răsfirat apoi mi-ai perforat fiecare membrană să-mi curgi în vene. Sămânța ta e nucleul fiecărei celule acum. Carnea
