Poezie
Privighetoare singuratica
1 min lectură·
Mediu
De ce m-am plâns și jeluit?
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.
De mine, biata, ce să zic...
M-au bătut goală, ca pe-un cătel,
Ca rufa-n râu, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru\' acel?
Stăpână-n cer și pre pământ regină,
Împărățind a iadului genune,
Primește-o pe umila ta creștină,
Și printre drept aleșii Tăi mă pune,
Chiar de mi-e viața doar deșertăciune,
Iar darul Tău, Stăpână-\'ndurătoare
Pentru păcatul meu e mult prea mare,
Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte
De rai; nu-s ademenitoare;
În asta voi a crede, pân\' la moarte.
001.340
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mindren Izabela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Mindren Izabela. “Privighetoare singuratica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mindren-izabela/poezie/1838004/privighetoare-singuraticaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.