Texte în proză

,,Dumnezeule Orb, primește darul acesta al meu!” i-am strigat unui Atotputernic, punându-i în palme ochii mei calzi și curați. Atunci, înecându-se de râs, El mi-a răspuns: ,,Dă-mi odată mâna

Deodată, OMUL, se trezi în inima pustietății. Ajunsese… Din colbul așternut de milenii răsăreau ici-colo câteva ruine. „Prea mult pentru o nimicnicie, prea puțin pentru o civilizație!” își zise el

Treceam în fiecare zi pe lângă el. Era întotdeauna acolo, la colț de stradă., de parcă ar fi făcut parte din peisaj. Trecătorii îl porecliseră poetul-cerșetor, dar lui nu îi păsa deloc de asta. Avea