Poezie
Fără titlu
2 min lectură·
Mediu
Lumină si intuneric - lumina lui, intunericul meu.
Soare si lună - razele lui, palida mea stralucire.
Cald si rece - caldura mea, raceala lui,
Inimă si minte - inima mea, luciditatea cui?
Ard si renasc in neputintă de dorul anilor pierduți
Memorie, malefică dorință de a găsi portalul către ani trecuți.
Greșeli venind dinspre trecut, insoțitori in noapte
Erori ce iata, s-au făcut in viitor doar șoapte.
Sunt EU, conflict intre puteri
Ce germinează cu-a lor forță
Mandrie, taină și dureri
O aspră, tragică osmoză.
Sunt cea iubită, sunt cea trădată,
Sunt cea hulită sau adulată
Sunt peste tot un amalgam de doruri și dorințe-n van
Ce lacrimi vrea să-mi smulgă.
Vestală prinsă-n mreje de-un zeu capricios și darnic,
Plămadă de copii smeriți, plămadă de năvalnic.
Au oare o să mă ajute o buruiană de noroc
cănd eu plutesc cu tot cu minte și nu mai vreau ca să mă joc?
Indrăgostită de un vis, lăsând in drum fuioare,
Săracă-n margine de-abis strigând, strigând ca doare.
Și viitorul a trecut lăsând in urma umbra
Unui alt nou, vechi inceput pulsând, dansând o rumba.
O operă ce margini n-are chemând la rugă toti străinii,
Geamie strălucind in soare, o odă tristă lui Puccini.
001.271
0