Leagă-ne nene cu leagănu’

Nu știu de ce aș vrea neapărat să mă sinucid când imi văd oglinda cum mi se plimbă prin parc

Sa fie din cauză că Eu, originea reflexiei ei îmi face scârba?

Nu știu de ce continui să șterg calupuri și calupuri de cuvinte după ce le scriu ingenios și conștiincios pe taste;

cuvinte ce mă reflecta

Nu știu de ce amân acum să mai tastez

Nu știu de ce amân acum să mă sinucid

De frică, desigur, de frică să nu mă reflect ca o fecală in luciul irealitații mele

Amân pâna când poate la o dată viitoare voi mult mai relaxat...

voi fi mult mai ordonat

voi fi mult mai talentat

voi fi mult mai reîncarnat

Amân într-una până când voi fi

voi fi una cu pamântul,

una cu trifoiul,

voi fi una cu copilul ce am fost

Amân pâna ce voi fi una cu bunicul,

una cu retardul

una cu nimicul,

una cu .....ah una cu nimicul ce am fost....

Amân pâna ce voi din nou un Zeu,

Amân pâna ce voi fi din nou Mereu

Amân pâna ce voi dormi lucid

În pijamaua linistii și in Mereul Vid

Amân ca o celula moartă să mă tot divid

Amân să ramân iar si iar gravid ....

Cu mine însumi sub formă de guvid

mi-e rău, mi-e dor, mi-e greață si mi-e somn

Amân până și să mai deschid

O altă sticlă de alcool

Adorm....mă rascolesc livid....

Adorm....mă rascolesc livid....

Mă răzgândesc mereu în vis

Mi-e greață să mă scol....