Poezie
Drumul spre razboi
1 min lectură·
Mediu
Am un buchet de flori,
Dar nu e completat
Floarea care lipseste
Nu stiu cum se numeste.
Mergand pe drum spre floare
Soarele se topeste si moare,
Auzind vestea mea
De-ndata se trezea.
Vaile cazura si ingenunchiara
Cerul infierbantat,
Flacari invinetite.
Drumul ma mintea.
Cand va licari luna
Atunci voi gasi floarea
Ganduri zburau din albastru cer
Lumini de aur pluteau pe albastru cer.
Luna aparu,
Si in fata mea era
O lumina noua ca o fulguire de aur.
O lume noua incepu sa se nasca,
Iar in fata,in padurea trista
Statea o floare pitita,
Auzind razboiul, se temea.
Cu lacrimi in ochi
Am luat-o
Si am plecat acasa.
Pe drumuri era frica,
Sange si razboi.
Am ajuns acasa
Spunandu-mi ca nu-i un vis,
Ca e realitate, dar nu e paradis.
Ferestre rosii
De sange de eroi
iar deasupra lor
Zboara pasarea albastra
Spunand o vorba goala
Dar ea pleaca si...
ramane poteca amara.
Da,am ramas singura
Cu buchetul meu de flori
Si razboiul printre ele
Aducand amaraciune
In a noastra viata de eroi.
032995
0
M