Poezie

Pentru tine...

2 min lectură·18 august 2006

Mediu

Plecat-am eu cu greu, cu dor

Să scriu Romanul vieții, de amor;

Și iată că acum să-ți fiu pe plac

Îți scriu o poezie: să-ți fiu drag.

Aseară eu, împovărat, m-am dus spre stele supărat

Și-napoi m-am-ntors senin știind că ele sunt o punte spre-infinit.

Din Soare eu am luat înțelepciune, de nemăsurat.

Și nemurirea arzătoare mi-am pus-o-nbuzunar,

Ca pe o floare.

Vedeam eu munți și văi și ape

Și universuri explodând.

Vedeam lumina alergând

Și sunetul sclipind, lucind.

Vedeam troiene de balauri

Și urși polari mâncând centauri...

Dar apoi pe tine te-am văzut,

Și nemurirea nu mi s-a mai părut mult.

În părul tău roșcat văzusem eu lumina

În ochii tăi - sclipirea stelelor.

O, frumusețea lor din tine izvorăște,

Tu dai glas lumii; tu văzului îi dai fior.

În chipul tău văzusem izvorând

Nemurirea lumii - e nemurirea mea. Un dor.

Mi-e dor de tine. Te iubesc. Te-aștept?

O, nu știu dacă mai pot răbda!

Aș vrea să te uit ca să pot trăi...

Dar nu știu, nu știu dacă voi putea

Căci știu, și simt li cred... și sper

Că tu ești nemurirea mea.

Și fără tine n-aș putea trăi, căci tu ești viața mea!

Știu că asta-o zic cu toții; că pentru mulți e doar o vorbă-n vânt.

Dar eu aș renunța la tine dacă aș ști că fără mine

Þi-ar fi doar un gram mai bine.

Deci dac-aș renunța la tine aș renunța la viața mea,

Pentru tine.

001.364

Mihail Umpic. “Pentru tine....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-umpic/poezie/199355/pentru-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.