Poezii

Martor de dragoste și război, Oceanul verde de mistere Știe povești nescrise-n foi Și suflete pierdute în tăcere. Armata verde de soldați, Soldați spânzurați. Ce hrănesc rădăcinile

Din greu mai gri Din zi în zi Sau ieri sau azi Tot cazi in haz, Când îți zic că mă dezic De azilul în care Proust a înnebunit. Și am trăit Și tot trăiesc Cu sinonime, cu aliterații Cu

Mai toarnă, Bea-mi sângele din vine Dependența vine, durerea mai rămâne. Și mă tot gândesc la tine Și mi-ai promis să mă îmbeți bine, Dar mi-ai lăsat Sahara-n inimă Pe când te scalzi in

Adevărul e un univers de nebunie, Deci, te rog, arată-mi niște empatie. Doar la sfârșitul infinitului găsești armonie, Dar să-l străbați pe jos e curată prostie. Curată ca lacrima salcâmului din