Poezie
Amazoanele
2 min lectură·
Mediu
Amazoanele
a început uraganul
timpanele-mi gen de durere
stadionul, arhiplin
în picioare
așteptă să-nceapă concertul
trupei de amazoane
Stop!, au căzut de sus, pe scenă
cu un lift în formă de ciupercă
cu pălăria în jos
sar din pălărie și aterizează
pe saltele gonflabile
sus-jos-sus-jos
„sunteti gata???” tună amazoana blondă
cu corsaj de oțel și ochelari de sudor
Stadionul: „gataaaaaaaa !!!”
stele de foc și fumuri
poliedre de puf planează peste arenă
peste tot ecrane plasmatice
amplifică-n valuri
ritmul impus de cele patru fete blindate
care nu au loc pe scena
aleargă pe culoare aeriene
peste capetele mulțimii
abia se-nțelege refrenul:
„suntem împreună cu
suntem împreuna cu ”
dar nu-i nevoie de nici un înțeles
dupa 10 luni de prezență în topuri
la tele, la radio, pe net
toți cântăm împreună cu trupa
textul arhiștiut
văzusem înainte de-a-ncepe concertul
o fată pe rândul din față
îmi plăcea, mă gândeam să-i fac curte
măcar să o cunosc, să-mi lase un telefon sau mail
abia asteptam pauza
și iat-o în pauza, în fața mea
o nălucă cu fardul defect și plete ude
abia răsuflând
când să-i spun ce voiam
m-am trezit fără glas dând din mâini către ea
care scoase deodata-o batista
și-începu să-mi steargă, fața
- și eu am fost amazoană
precis ai fost rocker!
-și mai sunt!
De-atunci am rămas împreună.
002107
0