Poezii

1. Ajuns în fața Cetății, Poetul își acordă lira și începu să cânte. Ca de obicei când se simțea inspirat, minunatele flori ale talentului său neîntrecut se împrăștiară în văzduh, răspândind dulcea

La Coimbra, prin orașul vechi se plimbă fete cu băieți, perechi, perechi. Băieții cântă fetelor Fado: migdale amare. Fetele băieților Fado: Lacrimi de mărgăritare. La Lisabona, pe la

Am intrat în vacanță! Vacanța! Ce fericită era ziua când, elev la Primară, scăpând în fugă, urlam: Vacaaaanța! Vacanțaaaa! ... Am intrat în vacanță! Au fost buni cu mine: mi-au dat

Am înghițit în sensibila tinerețe atâta rahat, împins sistematic pe gât, cu lingura mare! Scuzați-mă dragile mele, Doamne și Domnișoare, dar am avut atâtea probleme cu instrucția

Ciudate sunt poeziile astea: Întâi relevă poeta, sau poetul, o problemă mare, ce de regulă își are rădăcina în fundul sufletului, care, de obiceiul prost, cam doare. Pe urmă, o descrie pe

\"Nu e dreaptă lumea!\" Așa spuneau cei în devenire bogați, în dialog democratic cu cei în devenire săraci. \"Nu e dreaptă lumea și-ar trebui poate să fie îndreptată!\" bodogăniră mai

Să intru înăuntrul muzeului și să văd Umbrele Trecutului, pe care deja le-am învățat din cărțile frumoase, de artă, cu poze, pe dinafară? Sau să m-așez la o masă de la terasa din

Am învățat să găsesc sub scoarța cenușie larve locale. Dar nu-s la gust ca cele cunoscute mie. Mi-am făcut cuibul cum am putut, pe o creangă joasă, dar nu am liniștea aceea, adâncă, de

1. Am mințit mult, chiar din copilărie! Întâi pe mine, din instinctul de supraviețuire. Apoi pe alții, tot așa, din nevoi practice, de conviețuire, și apoi, din toate celelalte

\"E bine!\" spuse o floare deschizându-și superbele petale spre soare. \"E bine!\" mugi o vacă pătată și grasă, rumegând o floare, cam colorată, dar foarte zemoasă. \"E bine!\" exclamă un

din spitalul \"Cețurile Nordice\" Motto: \"Toate bube rele în curul babei mele!\" (zicală de-a mămichii, Dumnezeu s-o ierte) M-au atins așa, deodată, niște Amintiri, foarte păcătoase, la

Zilele și-au pierdut valoarea în aur! Fără acoperire, zboară în neștire de la o dimineață la alta! Devalorizarea Timpului a izbucnit exact la începutul Anului Sfârșitului! O Privireînochi

Frumoasă Doamnă, te-am iubit Atunci, într-o clipă din acelea pline de stele, dar cerul și timpul, ascultând de alte Porunci, acum trăiesc viața așa cum e ea: plină de belele. Acum, mai trag

De ce vă trebuie, Domnilor Români, atât de mulți câni, să latre ziua, noaptea, ca apucați, la trecătorii străini, dar nevinovați!? Demult trecut-a vremea când fiarele și hoții Se repezeau

Mă dezlipesc acum de ram, ca orice frunză-ngălbenită, fără scandal, fără mulțam, în joaca asta infinită, fără speranță, fără vină, când frunză-n pom, când rădăcină. Ca orice