Poezie

Nuanţe de roșu-incolor

2 min lectură·6 martie 2020

Mediu

Mă uitam mirat la refluxul mării.

Lăsase în urmă, pe nisip,

sute de bucățele aruncate din gândurile tale.

Mă aplec și ridic niște trandafiri roșii.

Trandafirii ăia trei pe care ți i-am dat

când am fost la spectacolul lui Andrei Șerban.

Ți-am luat trei pentru că unu era

prea puțin iar doi erau ca la mort.

Apa se apropie.

Ridic o cutie goală de balsam pentru păr.

Era cutia pe care ți-am cumpărat-o când

mi-ai spus că ai părul ca o mătură roșie.

Mi-a ajuns la genunchi.

Bag mâna în apă,sap în nisip și găsesc

plin de alge și căluți de mare roșii

primul "te iubesc" pe care ți l-am spus.

Mi-ai spus ca nu am cum să te iubesc,

că e mult prea devreme pentru așa ceva.

A ajuns până la piept.

Bag capul sub apă și sap și mai adânc.

Cu greu, găsesc prima poezie pe care ți-am

spus-o când ne-am întâlnit:

"Zâmbesc" de Cărtărescu.

Îmi intră în nări.

Văd cu coada ochiului cum plutește,

pe lângă mine, sutienul tău roșu pe care

l-ai purtat când ai fost la mine și

ai zis că nu o sa mai pleci niciodată.

Dragostea nu se măsoară în lucruri sau cuvinte,

dar chiar și asa, nu trebuia să le arunci.

001.316

Mihai Vasilescu. “Nuanţe de roșu-incolor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-vasilescu/poezie/14145125/nuante-de-rosu-incolor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.