Poezii

Mințim precum un zâmbet Mințim neavand suflet Mințim emanând același haotic vuiet Mințim și nu avem timp de cuget Mințim că ne pasă văzând plânset Mințim încurajând fapte ireale prin

Flăcări pe apă, sclipirile de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă

Și încă un oftat ce-mi răcește tristețea Și încă o iluzie atât de femeie Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea Și încă o durere ce-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă

Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar... Durerile, cum revin, așa dispar... Ce mai este, parcă nu mai are har... Totu-mi pare cel putin hilar... Umbra-mi coboară către ceva amar... Singur